Muzeul Judeţean Gorj deţine, în colecţiile sale, 9 scrisori ale deţinuţilor din Lagărul de la Târgu Jiu. Acestea nu au fost publicate niciodată şi nici măcar nu au ajuns la destinatar, fiind reţinute de cenzura antonesciană.
Despre cotidianul vieţii în lagăr, corespondenţa este de un real folos, alături de mărturii orale. Muzeul Judeţean Gorj deţine, în colecţiile sale, nouă scrisori, redactate în perioada 1941-1943, care prezintă aspecte din viaţa de zi cu zi a unor deţinuţi, cum ar fi: nevoia de hrană suplimentară, de haine groase pentru iarnă, dorul de familie, numărătoarea inversă până la eliberare etc.
Acest tip de corespondenţă demonstrează slaba activitate subversivă existentă în lagăr, chiar „nevinovată”, un argument în plus, care contribuie la dovada că, în România, mişcarea comunistă a fost derizorie în timpul celui de-al II-lea război mondial, în comparaţie cu mişcări similare din Iugoslavia, Cehoslovacia sau Franţa.
Fragmente
În continuare voi prezenta fragmente din această corespondenţă, nepublicată încă, cu menţiunea că scrisorile au fost cenzurate, adică nu au ajuns niciodată la destinatar, datorită măsurilor luate de către „Siguranţa” antonesciană.
Alimentaţia săracă existentă în lagăr îl constrânge pe deţinutul F. Bâgu, să îi scrie soţiei sale V. Bâgu, domiciliată în strada Dudeşti, numărul 3, Bucureşti pe data de 23 septembrie 1941: „De când am venit aici nu am primit nimic de la voi […] am trimis de aici o scrisoare cu data cam 28 martie şi de atunci mi s-a interzis corespondenţa şi nu v-am mai putut scrie alta. Voi scrieţi-mi. Ce faceţi cu sănătatea şi cu sărăcia? M-am îngrozit când am văzut că pe toate tarabele turte coapte la Brutărie şi mă ia groaza, dacă n-o mai fi nici asta”.
Corespondenţă din deplasare
O parte din deţinuţi erau detaşaţi în Valea Jiului, sectorul Bumbeşti-Livezeni, la muncă. Iată cum scrie unul din aceştia, camarazilor rămaşi în lagărul din Târgu Jiu; „Dragă Ghiula ai grijă de table, aranjază-le – să fie vorba despre jocul de table? – şi cere-i lui Călin frizerul, că am la el o pensulă de bărbierit. Să nu se piardă, ai grijă de ea. Complimentele lui Georgescu, tată şi fiu şi lui Mitică”. Scrisoarea este expediată de către H. Avramescu, strada Lotrul, numărul 3, comuna Valea Jiului lui Gyula Kerestesz, deţinut, grupa a VII-a , Lagărul de „internaţi politici” din Târgu Jiu.
Cerere de graţiere
Cererile de graţiere erau numeroase, foarte puţine dintre ele fiind admise. Un exemplu cu o astfel de cerere, respinsă, reiese din scrisoarea datată, 24 ianuarie 1942, emisă la Bucureşti, de către o oarecare Ileana, tatălui său, rămas anonim: „Noi am făcut o cerere la Ministerul de Interne şi ne-a venit răspuns că nu se aprobă eliberarea din lagăr. Noi avem speranţă că s-o termina cu toate necazurile şi ai vii şi mata acasă”.
Condiţii umane de viaţă
Un ultim fragment, pe care îl voi prezenta, se referă la Neagu I. Andrei, considerat a fi printre cei mai vechi deţinuţi, apropiat al lui Nicolae Ceauşescu. Iată ce îi scrie propriei lui sore, domiciliată în comuna Eliza-Stoeneşti, judeţul Ialomiţa: „De acasă n-am mai primit scrisori de mult, timp însă de la Jeni, am primit regulat pachete însă nu prea, aşa mă bucur că tăticul îmi primite un colet. Eu după cum ştiţi am intrat în al 3-lea an de când sunt aici”. (scrisoarea este datată – 12 iulie 1941).
Din cele patru scrisori putem remarca condiţiile umane de viaţă, incomparabile cu cele oferite de către lagărele comuniste din anii ’50 şi’60 ai secolului trecut.
P.S. Pe parcursul acestui an, Muzeul Judeţean Gorj îşi propune realizarea unei săli expoziţionale permanente care să cuprindă aspecte ale vieţii cotidiene din lagărul de la Târgu-Jiu.