În ziua de azi, în România, se discută mult despre importanţa patrimoniului cultural naţional şi despre necesitatea protejării şi punerii în valoare a acestuia, lucru perfect normal şi necesar. Patrimoniul naţional este zestrea cea mai de preţ a românilor, este componenta cu cel mai mare aport în justificarea originilor, în definirea noastră ca neam, în păstrarea unei amintiri vii a trecutului.
Cu toatea acestea, de-a lungul timpului, au fost canalizate destul de puţine eforturi către această direcţie şi, deşi în teorie patrimoniul naţional este protejat de o mulţime de legi şi reglementări, în realitate acesta se degradează continuu, fapt care la un moment dat poate avea ca efect pierderea iremediabilă a unei părţi importante din trecutul nostru.
Această stare de fapt afectează printre altele şi monumentele istorice tip culă, specifice regiunii Oltenia, care, deşi reprezintă o parte importantă şi foarte originală a patrimoniului nostru, sunt prea puţin puse în valoare, dacă nu chiar deloc. Bineînţeles, există şi cauze care generează şi menţin realitatea crudă în care acestea dăinuiesc, cele mai elocvente fiind starea avansată de degradare în care au fost lăsate să ajungă multe dintre ele, precum şi lipsa de interes pentru identificarea de soluţii în scopul punerii lor în valoare.
Ridicate de familiile boiereşti cu ranguri din Ţara Românească, în secolele XVII-XIX, spre a fi adevărate fortăreţe în scopul apărării împotriva invaziilor întreprinse de tâlharii turci din Vidin, majoritatea culelor au fost practic lăsate într-o distrugere totală de către noii proprietari de după revoluţie, total indiferenți la istoria ţării noastre.
Este nevoie urgent ca aceste monumente să fie repuse în valoare, lucru care trebuie realizat printr-un proces bazat pe competențe profesionale, fără intervenţii distructive, iar apoi să fie incluse într-un circuit turistic educațional care, cu siguranţă, ar constitui o atracţie de nivel internaţional.
În regiunea Oltenia, unde se găseşte cea mai mare concentraţie a monumentelor istorice tip culă, se identifică mai multe obiective de acest tip a căror integritate este periclitată: Culele Izvoranu-Geblescu, Cernăteştilor, Poenaru în judeţul Dolj, Culele Cioabă-Chintescu, Crăsnaru, Cornoiu în judeţul Gorj, Culele Tudor Vladimirescu, Nistor, Cuţui în judeţul Mehedinţi, Culele Galiţa şi Călăţeanu în judeţul Olt, Culele Zătreanu, Bujorenilor, Ansamblul Culei Greceanu, precum şi Casele de tip culă din comuna Măciuca în judeţul Vâlcea.
Totuşi, situaţia îngrijorătoare în care se găsesc obiectivele de patrimoniu tip culă se poate remedia, existând semnale care ne fac să sperăm, să înlăture gândurile cum că am lupta pentru o cauză pierdută. Astfel, la nivelul judeţului Dolj, au fost iniţiate demersuri, aflate într-un stadiu destul de avansat, pentru obţinerea de fonduri europene în scopul reabilitării a două monumente din categoria cule: Cula Cernăteştilor şi Cula Izvoranu – Geblescu.
Speranţă există, aşa cum este normal să fie. Cu toate acestea este necesar a trage un puternic semnal de alarmă care să ajungă la urechile celor abilitaţi a lua măsuri în consecinţă, pentru a ne proteja trecutul şi a avea, totodată, de ce ne lega viitorul.
Sursa: SOS Patrimoniu
